Pe langa acestea, de la oxizii de sulf emanati in atmosfera de marii poluatori, se simte un miros intepator, care, usor, usor, incepe sa te sufoce. In anii 1970-1985, in Baia Mare, morbiditatea era cu 50% mai mare decat in celelalte orase. In schimb, Copsa Mica a avut unul dintre momentele de varf ale poluarii cu sulf in 2006, cand SC Sometra SA a depasit de 125 de ori norma de emisii de dioxid de carbon.
Desi in ultimii ani, autoritatile de mediu au propus tuturor poluatorilor sa incerce pe cat posibil reducerea poluarii prin folosrea de filtre si tehnologii nepoluante, nu s-a putut schimba mare lucru. Dr. Ing. Danut Chira, director stiintific al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, a declarat pentru gandul.info: “Intr-adevar, la Copsa Mica, poluarea din aer a scazut destul de mult, dar ea tot nu a disparut din natura. Daca chiar credem asta, ne pacalim. Este inca acolo. Poluarea din aer s-a transferat in frunze, aerul s-a mai curatat, dar frunzele au cazut si, mai departe, au transferat solului poluarea cu sulf. Dar cum ne poate afecta asta pe noi?, o sa intrebati. Ei bine, circuitul este urmatorul: vaca taranului paste iarba poluata, iar noxele trec in carne si in lapte. Plus ca, in unele locuri, poluarea s-a transferat in panza freatica”
In plus si-au facut aparitia ploile acide, care apar in cazul in care unul dintre poluatori are vreo defectiune tehnologica. In cazul poluarii cu sulf, apare inca o problema: noxele nu raman niciodata pe loc, datorita vantului care le poarta pe distante foarte mari.
De aceea, reteaua de biosupraveghere din studiul de impact trebuie să fie formata din minimum 10 arbori bioacumulatori, pe o raza de 5 kilometri in jurul sursei de poluare.
Sursa: Gandu.info